Sub umbrela “tulburărilor de alimentație” stau la loc de cinste obiceiurile alimentare, de la mâncatul compulsiv până la anorexie, toate având o componentă psihologică.
Dezechilibrele alimentare sunt determinate de imaginea propriei persoane, de modul în care un adolescent se percepe sau este perceput de familie, respectiv anturaj, de zonele pe care dorește să le retușeze, de hainele (ne)încăpătoare. Toate aceste mesaje de nemulțumire, de neacceptare, sunt factorii favorizanți ai instalării tulburărilor de alimentație, cele mai frecvente fiind anorexia, bulimia, hiperfagia.
Anorexia este rezultatul luptei permanente dintre obsesia pentru scăderea în greutate și frica creșterii ponderale. Astfel de persoane se transformă în contabili, iar caloriile, carbohidrații, proteinele, grăsimile, fiecare sută de grame a greutății corporale devin “jucăriile zilnice”, folosite în mod obsesiv. Indiferent de greutatea corporală, în contextul în care imaginea despre propriul corp este denaturată, cântarul și oglinda sunt obiectele ce aduc cea mai mare nemulțumire.
Persoanele anorexice încearcă să găsească soluții în rezolvarea acestei nemulțumiri, și cum reducerea porțiilor de mâncare, activitatea fizică intensă nu sunt suficiente, se apelează adesea la diuretice, laxative, tratamente care pot gestiona apetitul sau care induc vărsăturile.