Calea cea mai lungă în corpul nostru este reprezentată de drumul de la minte la suflet. Lipsa de conectare a minții, a trupului și a sufletului, scoaterea din peisajul zilnic a oricăreia dintre aceste 3 componente reprezintă calea sigură către îmbolnăvire.
Vorbim adesea despre neuroplasticitate făra să avem în vedere că din nimic noi avem așteptări mari. Cât timp alocăm zilnic pentru sănătatea sufletului, a trupului și a minții? Cum realizăm mentenanța acestui organism pe care vrem să-l plimbăm din zori și până-n seară, fără a-l privi, a-l simți, a-l trăi, a-l asculta, a-l auzi, a-i acorda atenția de care are nevoie pentru a-l putea transforma într-un aliat al nostru?
Mulți copii, adolescenți, adulți, vârstnici au devenit sportivi de performanță: fuga de sine. În această fugă către nicăieri uităm să trăim, uităm de noi înșine, uităm să facem parte și noi din timpul nostru, din viața noastră, din prioritățile noastre.
Cum dezvoltăm armonia Minte-Trup-Suflet, cum investim în sănătatea mentală, fizică și emoțională, dacă noi nu cunoaștem rezultatele unor analize medicale care ne-ar putea crea o imagine coerentă asupra nevoilor noastre?! Cum integrăm dezvoltarea fără cunoaștere? Această modă a dezvoltării personale pe toate cele trei segmente, Minte-Trup-Suflet, nu are o fundație stabilă, este o iluzie cât timp cât noi nu ne cunoaștem particularitățile metabolice, nevoile individuale de zi cu zi.
Integrarea responsabilității individuale este esențială atunci când dorim să ne asumăm sănătatea ca o valoare personală și avem un obiectiv clar legat de calitatea vieții, durata vieții și, implicit, de longevitate.
