Arta de a trai frumos, in echilibru, armonie, liniste, bucurie se invata din zambetul unui copil, din puritatea, inocenta, acceptarea cu care se raporteaza la fiecare zi. Maturizarea fortata, mutilarea personalitatii, lipsa empatiei, ritmul alert, fuga catre nicaieri, incarcarea programului zilnic astfel incat agenda copilului sa arate ca a unui manager… toate acestea aduc copiii sa traiasca in 2 filme diferite ale vietii, dar nu se regasesc in niciunul din rolurile principale ce i-au fost atribuite cu mare incredere. Rutina noastra zilnica este transmisa si copiilor nostri, proiectand asupra lor asteptari, aparand dezamagiri, dar toate acestea nu fac parte din ceea ce simte un copil, din ceea ce isi doreste un copil.
Aceste impuneri se observa si in relatia cu mancarea, inca de la primele lingurite de mancare, cand atentia este asupra indeplinirii nevoiii noastre, de a goli bolul de mancare, indepartandu-ne astfel de ceea ce simte, transmite copilul, dar adoptand rolul de circar, de animator care ar face orice pentru a distrage atentia copilului. Astfel copiii invata sa manance inconstient, sa isi insuseasca acest comportament alimentar, sa prefere tableta, telefonul, televizorul pentru a deschide gura sa mai ia o lingurita. Mancarea devine componenta periferica a tuturor device-urilor folosite si copiii nu realizeaza cum au mancat, ce au mancat, ce ingrediente au fost folosite, ce culoare, gust, textura. Acestia devin straini de un comportament normal in ceea ce priveste relatia cu mancarea.
Urmeaza o etapa in care ajutam copiii sa faca cunostinta cu tehnica manipularii, cu acceptarea recompensei, cu conditionarea mesei de un desert, ceea ce mai tarziu se va traduce in dependete, in profiluri alimentare greu de corectat, in refuzul anumitor alimente importante in cresterea si dezvoltarea lor.
Dragii mei, nu este lansata nicio competitie, fiecare copil are propriul ritm de crestere, anumite preferinte alimentare, iar noi, parintii, trebuie sa fim atenti si prezenti in alegerile de astazi, ce reprezinta fundatia educatiei copiilor nostri pe termen lung.
Ma uit cu tristete la majoritatea copiilor, pe diferite generatii, unde sunt usor de identificat dezechilibrele majore, derapajele alimentare, perioadele in care se manifesta foamea emotionala, prezenta meselor dezorganizate, monotonia din farfurie, introducerea in meniul zilnic a alimentelor procesate, prajite, excesul de zahar si faina sub orice forma.
Observ de la an la an o reducere a capacitatii copiilor de a se concentra pe activitati, o limitare a creativitatii, a imaginatiei, afectarea memoriei de lunga si scurta durata… si toate acestea in contextul in care presiunea pe copii este din ce in ce mai mare, alimentatia acestora este adusa in zona dorintelor, si nu a nevoilor reale.
Cati dintre copiii nostri mananca zilnic peste, avocado, nuci, caju, migdale, seminte de canepa, uleiuri presate la rece? Si in acelasi timp sa ne uitam la polul opus, la copiii care au meniul zilnic bazat pe alimente prajite, alimente cu un continut ridicat de zahar si faina.
Pozitionarea nutritiei intre nevoia reala si nevoia creata prin stimuli comerciali si media este cel mai important punct de plecare pas cu pas, pe drumul sanatatii.
La nivel mental mancarea este asociata usor cu starea de bine si astfel se apeleaza la mancare instinctiv pentru starea de echilibru, liniste, compensarea emotiilor negative: obosit/ trist/ frustrat/ nemulumit/ singur/ plictisit/ stresat. In astfel de situatii se identifica rapid solutii necalorice pentru armonia minte-trup-suflet, definirea talentelor, abilitatilor care aduc bucurii reale, atata timp cat parintii sunt prezenti si actioneaza pentru binele real al copiilor.
Deformarea exterioara este imaginea corecta a unei deformari interioare
Copiii apeleaza excesiv la mancare cand nu isi regasesc siguranta psiho-emotionala si incep sa ascunda anumite excese, derapaje alimentare, sa imprumute din pachetul colegilor, sa manipuleze la randul lor parintii, bunicii sau alti adulti care se ocupa de ingrijirea lor. Este startul catre supraponderabilitate si de multe ori suntem spectatori ai acestor filme, fara sa ne asumam concret un rol, ci asistand la distrugerea viitorului adult din copilul pe care il avem in fata noastra.
In aceasta intersectie rolul major in directionarea pe drumul corect revine parintilor, care trebuie sa isi asume rolul de parinte si nu de pestisor de aur care indeplineste dorintele zi de zi.
Sanatatea nu se negociaza, ci se invata alaturi de intreaga familie.
Este frustrant pentru un copil cu probleme legate de greutate sa adopte un meniu restrictiv, in timp ce asista la masa la un rasfat culinar al familiei. In astfel de situatii se adopta la nivel de familie o schimbare, un program de alimentatie tradus in stil de viata echilibrat, astfel incat copilul supraponderal sau obez sa nu perceapa acest proces la nivel personal.
Am intalnit in mod frecvent copii de 6- 7 ani cu o greutate si circumferinte de adult, dar care recunosc umilinta la care sunt supusi de colegi zilnic, dificultatea de a desfasura activitati sportive, restrictionari majore in ceea ce priveste vestimentatia.
Traiti si vedeti viata prin ochii copiilor vostri si astfel veti fi prezenti in viata lor, veti intelege nevoia lor, dorinta lor, veti reusi sa auziti, sa vedeti, sa simtiti, altfel invatati sa functionati, sa indepliniti sarcini legate de nevoile biologice, dar unde este SUFLETUL copilului?
Daca ma uit putin in profilul pacientilor va marturisesc sincer ca acesti copii, care pasesc pragul cabinetului impinsi de la spate de un adult, cu teama de specialistul care va taia categoric bucuria de zi cu zi, cum i-a fost transmisa, sunt cei mai constiinciosi, respecta intocmai recomandarile zilnice si se observa o evolutie extraordinara. Dupa ce facem cunostinta cu rolul alimentului, cu functiile metabolice, adoptand un limbaj potrivit varstei fiecaruia, dorinta vine chiar de la copii de a face schimbari mici, dar sigure. Ei vor, dar au nevoie de un pilon pe care sa se sprijine, sa aiba sens fiecare schimbare propusa si nu impusa. Iar tonul mesajului transmis face diferenta.
Orice copil care refuza anumite alimente, in special din zona celor sanatoase (fructe, legume) va introduce alte grupe de alimente, pentru a compensa lipsa de energie generata de eliminarea grupelor mentionate anterior. Astfel, o data ce a ales napolitana, ciocolata, in mod evident va depune rezistenta la o prajitura pregatita acasa cu faina integrala, zahar brun, fructe. Dar este nevoie de rabdare, implicare, constientizarea impunerii acestor modificari, cat mai devreme, astfel incat hrana de zi cu zi, ajunsa la nivel celular sub forma de energie sa fie benefica, si nu distructiva in cresterea copiilor.
Constientizati si asumati-va schimbarea, astfel incat prioritatea sa fie
CALITATEA VIETII, BUCURIA DE A TRAI ZI DE ZI !
