O prăjitură. Un pahar de vin. O comandă online. Încă un episod. O oră pe telefon. Nu orice recompensă este o problemă și nu orice plăcere ascunde o dependență. Dar te asigur că merită să observăm ce alegem atunci când suntem obosiți, stresați sau triști. Pentru că, uneori, nu căutăm lucrul respectiv. Căutăm starea pe care sperăm să ne-o ofere.
„Merit ceva bun.”
Ai avut o zi imposibilă.
Trei întâlniri.
Un conflict.
Trafic.
Un copil care te așteaptă acasă.
Zeci de mesaje.
Un deadline.
Poate o veste proastă.
Ajungi seara și deschizi frigiderul.
Sau aplicația de delivery.
Sau o sticlă de vin.
Sau un magazin online.
Sau telefonul.
„Doar câteva minute.”
Nu este nimic anormal în a căuta plăcere după o zi dificilă.
Plăcerea face parte din viață.
Mâncarea poate fi bucurie.
Un pahar poate avea un context social.
Cumpărăturile pot fi plăcute.
Un serial ne poate relaxa.
Telefonul ne conectează cu oamenii.
Problema nu începe în momentul în care ne bucurăm de ceva.
Întrebarea interesantă este alta: ce rol a început să joace recompensa în viața noastră?
După o zi grea, creierul nu caută neapărat broccoli
„Știu perfect ce ar trebui să mănânc.”
Aud această propoziție foarte des și cred că este esențială, pentru că demonstrează că informația nu este întotdeauna problema.
Poți ști foarte bine ce înseamnă o alimentație echilibrată și totuși, la ora 22:00, după o zi epuizantă, să alegi ciocolata, nu pentru că ai uitat nutriția, ci pentru că mâncarea nu îndeplinește doar o funcție nutritivă.
Această alegere poate însemna confort, recompensă, pauză, nostalgie, conectare, plăcere.
Cercetările arată că stresul poate modifica comportamentul alimentar, dar nu identic la toată lumea. Unii oameni mănâncă mai mult, alții mai puțin, iar contextul și diferențele individuale contează.
De aceea, formula: „Mănânci emoțional pentru că nu ai voință” este dură și superficială.
Uneori, după zece ore în care am luat decizii pentru toată lumea, alegerea alimentară de seară nu mai este doar despre foame, ci despre „Vreau să simt ceva plăcut acum.”
Și, te asigur, aceasta este o informație despre starea noastră, nu o dovadă de caracter slab.
„Merit un pahar.” Dar ce îi cerem, de fapt, acelui pahar să facă?
Există o diferență importantă între: „Beau un pahar pentru că îmi place” și „Am nevoie de un pahar ca să mă liniștesc”
Nu putem diagnostica o problemă dintr-o singură situație.
Dar motivul pentru care folosim alcoolul contează.
„Ca să mă relaxez.”
„Ca să uit ziua.”
„Ca să pot adormi.”
„Ca să nu mă mai gândesc.”
„Ca să mă simt mai bine.”
Cercetarea asupra consumului de alcool acordă o atenție importantă motivelor de coping, situațiilor în care alcoolul este folosit pentru gestionarea emoțiilor negative sau a stresului.
Asta nu înseamnă că orice om care bea după o zi dificilă dezvoltă o dependență.
Înseamnă că merită să observăm dacă alcoolul începe să devină instrumentul nostru principal de tranziție de la stres la relaxare.
Pentru că atunci nu mai discutăm doar despre ce bem, discutăm despre cum ne reglăm starea.
Poate întrebarea de seară nu este doar: „Cât am băut?”, ci și „De ce am avut nevoie de acest pahar astăzi?”
Am cumpărat ceva și parcă mă simt mai bine. Pentru cât timp?
Recompensa nu se găsește doar în frigider, se găsește și în coșul de cumpărături.
Ai avut o zi grea.
Deschizi telefonul.
Vezi o pereche de pantofi.
O cremă.
Un gadget.
O ofertă.
„Merit și eu ceva.”
Click.
Comandă.
Pentru câteva minute apare anticiparea.
Apoi confirmarea.
Apoi așteptarea coletului.
Cumpărăturile sunt o activitate normală și nu trebuie medicalizată orice achiziție impulsivă.
Dar cercetarea asupra comportamentului compulsiv de cumpărare identifică o relație între stres și severitatea comportamentului problematic, deși datele disponibile sunt încă eterogene și în mare parte observaționale.
Iar mediul digital adaugă ceva nou: aproape că a eliminat distanța dintre impuls și acțiune.
Nu mai trebuie să ne îmbrăcăm.
Nu mai trebuie să mergem la magazin.
Nu mai trebuie să scoatem banii din portofel.
Telefonul știe deja cardul.
Uneori și adresa.
Recompensa este la un click distanță.
Acesta este un motiv în plus pentru care consumatorul informat nu trebuie să cunoască doar etichetele alimentare.
Trebuie să își cunoască și propriile vulnerabilități de consum.
„Mă relaxez pe telefon.” Dar este relaxare sau doar o altă formă de stimulare?
Ajungi acasă obosit.
Nu mai ai energie pentru nimic.
Te întinzi.
Deschizi telefonul.
Un reel.
Încă unul.
Un mesaj.
O știre.
Un produs.
Un video.
O notificare.
Apoi te uiți la ceas.
A trecut o oră.
Telefonul nu este dușmanul.
Și nici nu trebuie să numim automat această situație „dependență de dopamină”.
Dar există o întrebare foarte bună:
Cum mă simt după?
Mai odihnit?
Mai conectat?
Mai liniștit?
Sau doar mai târziu la culcare?
Uneori confundăm distragerea cu recuperarea.
Ambele pot avea un rol.
Uneori chiar avem nevoie să ne distragem.
Dar dacă fiecare emoție dificilă primește imediat un ecran, o gustare, un pahar sau o achiziție, pierdem ocazia de a înțelege ce nevoie exista înaintea recompensei.
Foame?
Oboseală?
Furie?
Singurătate?
Anxietate?
Plictiseală?
Nevoia de conectare?
Nevoia de pauză?
Te asigur că uneori lucrul pe care îl căutăm pe ecran nu se află, de fapt, în telefon.
Ce se întâmplă când singura recompensă a zilei vine seara?
Aici conversația devine și mai profundă.
Ne trezim.
Muncim.
Rezolvăm.
Răspundem.
Conducem.
Avem grijă.
Bifăm.
Alergăm.
Și abia seara apare gândul: „Acum este timpul meu, în sfârșit…”
Atunci mâncăm.
Bem.
Cumpărăm.
Ne uităm la seriale până târziu.
Stăm pe telefon.
Poate problema nu este doar recompensa.
Poate problema este o viață în care toată plăcerea a fost împinsă la finalul zilei.
Dacă singurele momente în care simțim că facem ceva pentru noi apar la 22:30, merită să ne uităm și la arhitectura zilei.
Unde este pauza?
Unde este mișcarea?
Unde este conversația?
Unde este lumina zilei?
Unde este muzica?
Unde este joaca?
Unde este o masă la care chiar stăm?
Unde este timpul în care nu trebuie să performăm?
Nu putem elimina toate sursele de stres.
Dar putem încerca să construim mai multe căi de recuperare, astfel încât mâncarea, alcoolul, shoppingul sau telefonul să nu fie singurele butoane pe care știm să apăsăm pentru: „Acum vreau să mă simt bine.”
Te asigur că nu trebuie să renunțăm la recompense. Trebuie să avem mai multe
Poate că soluția nu este:
„Nu mai mânca niciodată ciocolată când ești trist.”
„Nu mai cumpăra nimic pentru tine.”
„Nu mai sta pe telefon.”
„Nu mai bea niciodată un pahar după o zi grea.”
Viața nu trebuie transformată într-un protocol perfect de autocontrol.
O relație sănătoasă cu plăcerea presupune și libertate.
Dar libertatea înseamnă și să putem alege.
De aceea, data viitoare când apare: „Merit ceva bun.” poate merită să adăugăm o întrebare:
„De ce am nevoie, de fapt?”
Poate răspunsul este: „De ciocolată.” Și o mâncăm cu plăcere.
Dar poate răspunsul este:
„Sunt extenuat.”…
„Sunt furios.” …
„Îmi este foame pentru că nu am mâncat suficient astăzi.” …
„Mă simt singur.” …
„Am nevoie să vorbesc cu cineva.” …
„Am nevoie să ies zece minute.”…
„Am nevoie să dorm.”…
„Am nevoie ca, măcar pentru o oră, să nu mai aibă nimeni nevoie de mine.”…
Aceasta este diferența dintre interdicție și conștientizare.
În proiectul „Să creștem generații sănătoase”, încercăm să îi învățăm pe copii și adolescenți exact această competență.
Nu: „Nu ai voie.”
Ci: „Observă ce se întâmplă cu tine înainte să alegi.”
Pentru că un copil care învață să își recunoască foamea, oboseala, stresul, plictiseala și emoțiile are mai multe instrumente decât un copil care știe doar o listă de lucruri „permise” și „interzise”.
Și poate avem nevoie de aceeași educație și noi, adulții.
Te asigur că recompensa nu este dușmanul sănătății.
Plăcerea nu este o slăbiciune.
O prăjitură nu este un eșec.
Un episod din serial nu este o problemă.
O cumpărătură nu este un diagnostic.
Dar dacă observăm că, seară după seară, avem nevoie de același lucru pentru a suporta ceea ce simțim, merită să nu ne întrebăm doar: „Cum mă opresc?”, ci „Ce încerc să reglez?”
Poate că una dintre cele mai importante forme de prevenție începe exact aici: nu prin eliminarea tuturor recompenselor, ci prin construirea unei vieți în care avem mai multe moduri de a ne simți bine.
Așa că, după următoarea zi grea, întreabă-te: „Cu ce mă recompensez?”
Dar nu te opri aici.
Întrebarea care poate schimba mai mult este: „De ce am nevoie cu adevărat în seara aceasta?”
Acest articol a fost publicat și pe platforma infocons.ro.
